E dimineață! Știu că încă nu te-ai trezit, mamă.
Am învățat să aprind aragazul, dar de data asta nu trebuie să-ți mai faci probleme. Uite.. am crescut! De acum eu voi face ceaiul. Să știi că nu am uitat de flori, le-am udat așa cum o faci tu, cu grijă și cu dragoste.
Astăzi voi face eu curat în bucătăria noastră. Știu că ai să te bucuri.
În timp ce fierbea apa pe aragaz ți-am luat pensulele și am pictat puțin, să nu mă cerți, te rog! Am vrut doar să-ți arăt ce am învățat. Le-am pus la loc, dar abia aștept să vezi ce pot să fac și eu.
CITEȘTE ȘI: Pe un coridor de spital
Pe partea ta de pat e doar o eșarfă albă. Unde ești, mama? Mă întorc în bucătărie și încerc să calc pe pașii tăi. În ceai am pus doar o linguriță de zahăr, ți-am promis că nu te mai păcălesc.
Am pus și fața de masă care îți place ție cel mai mult și m-am asezat pe scaun. Dar.. mama.. E rece fără tine aici. De ce nu mai vii odată?
Am să beau tot ceaiul și am să te ascult mereu, mama. Azi mi-am pieptănat singură părul. Ți-am spus că am crescut, dar mama.. eu nu știu să-l împletesc ca tine.
Din camera ta se aude un zgomot, dar nu ești tu.. Îmi caut ghiozdanul.. e prima oară când nu mă duci la școală, dar sunt mare de acum, nu mai sunt un copil, mama. De azi voi merge singură. De pe drum am să-ți culeg o floare, știu că îți plac! Și am să ți-o asez lângă celelalte. Îmi e dor de tine, mama..