Cauti raspunsuri in toate colturile, deschizi fel si fel de usi, unele ti se trantesc in fata, altele te lovesc in fel si chip. Speriat si inspaimantat iti pui mainile la ochi. In mijlocul situatiei pastrezi aceeasi stare de somnolenta, inca incerci sa te trezesti si sa atingi realitatea..departe de lumea pe care te-au obligat sa ti-o desenezi, departe de gandurile si sperantele la care cu greu mai vrei sa renunti..
Mana dreapta iti joaca feste, ai impresia ca ai atins ceea ce niciodata nu ai fi crezut ca poti atinge, privirea te poarta zile intregi pe drumuri calde in timp ce incerci sa uiti de furtuna din tine.
Totul se invarte intr-un gol, iar tu te afunzi intr-un nimic. Insetat, cauti schimbarea peste tot, o incerci cu toata lumea si apoi alegi cele mai proaste solutii din dorinta de a picta un zambet..
Azi, oamenii se tin de mana, dar nu inteleg de ce o fac, totul a devenit mecanic deja au uitat de caldura pe care o emana aceasta apropiere, se strang in brate fara sa mai auda bataile produse de acest gest..
Dorintele sunt aruncate in foc, iar dansul este preluat de un mers sarac pe o strada pierduta.. Doar strigatul le-a mai ramas unora, doar ei mai folosesc acest santaj cu propria persoana. Calea de intoarcere le-a surpat structura care pana acum reprezenta singura lor stabilitate. Debusolati s-au impartit in grupuri caci frica le-a prins mainile inghetate.
Fragmentele din suflet sunt separate si purtate doar in zilele cu soare. Locul inca nu l-au gasit. Traim in lumea oamenilor rataciti. Ca niste producatori de zambete false impartim sperante fara efect. Cautam printre picaturi acel ceva care ne va umple golul distrugator, dormim in speranta ca somnul va inchega durerea inca prezenta, vorbim din dorinta de a inlatura ceea ce ne omoara, scriem sa vindecam, privim sa putem visa.. Dar nu facem nimic pentru a ne materializa dorintele…
Memoria iubirii se foloseste de suflet in secundele in care pamantul iti macina identitatea..
si asa ajungem sa facem promisiuni pe care niciodata nu le respectam, ranim nepasatori si apoi indraznim sa ne intoarcem dupa ce drumul s-a refacut.. Pasam cate o stare de nervozitate in bratele fiecarui trecator asteptand o reactie. Negativa sau pozitiva, ea nu va reprezenta niciodata altceva decat atentia pe care tu o cersesti. Bagajul e la fel de gol si de pierdut ca tine, motiv pentru care vrei sa fugi .. si o faci! Pentru ca doar asa iti alimentezi sperantele..
Autor: Ana Maria Gagea