Prin alte asternuturi, sufletul gol se indragosteste intotdeauna de aparente. Pe marginea patului sta in fiecare dimineata inima invinsa. Pe un colt de perna sunt impletite urmele rujului si confuzia din tine. Incarcatura greoaie te sleieste de puteri, dar continui sa negi si alegi cu aceeasi disperare sa transformi frigul in caldura, faramitandu-te de placere in mainile unui adevar parelnic.
Si-alergi in emotie, absorbit in viziuni. Palmele-ti transpira, iar pulsul iti desface pielea. Buzele iti sangereaza de dorinta, iar in jurul tau totul dispare. Respiri greu si crezi ca te pierzi in vise, cand defapt totul se extinde-n minciuna. Imaginea falsa te face sa vrei mai mult si te afunzi in negare. Setea nu te opreste si faci cu orice pret sa ajungi acolo unde ranile tale primesc atentie.
In sinea ta incerci sa transformi frica in alinare. Golul din tine nu se umple, iar disperarea te face sa cazi iar in capcana. Ca un cersetor iti strangi urmele despicate din inima de pe asternutul umil precum sufletul tau. Mult ravnita caldura nu-ti vindeca rana, si nimeni nu te banuieste de durere, lumea se ineaca in zambetul tau plin de viata.
Si intr-un final esti scos la licitatie, iar atunci incepi sa realizezi care e adevarul tau. Oferta limitata te face sa-ti simti adevaratul pret. Sensul se pierde in multime, iar tu pentru prima oara traiesti. Traiesti liber printre atatea greseli, intr-un drum in nu ai facut nimic mai mult decat sa construiesti un echilibru intre tine si ceilalti.
Sa te regasesti.