Majoritatea dintre noi trăim cu învățături primite de-a lungul vieții. Nici măcar nu știm cât la sută din ceea ce gândim ne definește cu adevărat și cât este dobândit de la părinți, bunici, profesori, mass-media, societate, care societate impune reguli. Aceste reguli adesea nu au fundamente logice și nici prea sănătoase nu se dovedesc, pentru că sunt gândite de persoane care nu au o pregătire în domeniul cu pricina dar au putere, atenție, bani, și ca atare au influență.
Ador să fiu un bun observator al naturii, al muzicii, al felului în care evoluează societatea, în ce direcție o apucă educația, cum se dezvoltă comunicarea între indivizi, cum se transformă femeile, dar mai ales, unde poate duce egoismul oamenilor. Egoismul mi se pare un bun subiect de discuție și asta pentru că am întâlnit foarte des tipare de prietenie, care s-au stricat din cauză că unul dintre cei doi care erau prieteni, s-a simțit eclipsat de strălucirea celuilalt, cu toate că mai sănătos era să se bucure de succesul și împlinirile prietenului său. Și totuși faptul că unul scoate capul, timp în care celălalt, se mistuie în anonimat creează cumva o diferență mult prea colosală, care adesea scoate la suprafață, invidia, egoismul și intoleranța. Și îl și auzi în treacăt pe prietenul care se uită în gol la succesul celui în fața căruia îi zâmbește și-i declară prietenie sinceră, vorbind cu alții despre acest succes: dar ce-o fi așa interesant la el, că de fapt este doar un amator.
Mentalitatea care funționează cel mai bine în ziua de azi este că, atunci când cineva se scaldă în necazuri îl ajută destul de mult psihic, dacă „moare și capra vecinului”. Păi da, pentru că relațiile de prietenie nu sunt bazate în general pe sinceritate, ci pe o nevoie de apartenență, pe frica de singurătate sau pe interese ascunse. Foarte des ne auzim întrebându-ne cine este de fapt persoana de lângă noi, pentru că văzându-i reacțiile suntem luați prin surprindere și dislocați de la părerea de până atunci. Egoismul nostru se generează când vedem că altul poate mai mult decât noi, dar cauza reală este lipsa de stimă față de ceilalți și lipsa de iubire față de noi înșine.
CITESTE SI:
Vedem aceste lucruri și la nivel mai mare în sisteme sociale, unde nu sunt promovați oamenii pentru potențialul lor, ci sunt promovați cei care vin cu pile, cunoștințe și relații. Adesea atunci când unul neînsemnat, despre care nu se știe mare lucru, face ceva extraordinar și vine cu o realizare, un întreg sistem se oripilează și se burzuluiește la acel „om mic” pentru că a avut îndrăneala să se facă auzit, asta în cazul în care nu i se închide gura definitiv. Tot se pune pe tapet, cum că fiecare are dreptul să facă ce vrea, că trăim în democrație.
E o democrație falsă și foarte prost înțeleasă, că dacă ai avut nenorocul, ca ceea ce ai scris să deranjeze pe unul sau altul a doua zi nu mai exiști pur și simplu.
Apoi și când se fac angajări domne’ se vrea unul care să nu aibă cine știe ce potențial sau personalitate puternică, pentru că ar putea deranja. Au întâietate oamenii docili și mai puțin pregătiți pentru că cei educați pun prea multe întrebări, se prind repede dacă ceva nu este în regulă și ca atare e nevoie de cât mai mulți proști. Și ne mai întrebăm de ce în spitale mor copii, în școli ajung profesorii să fie educați de elevi, iar în biserici mai nou avem preoți beți sau jepcari. Păi da e foarte simplu: egoismul ne îndobitocește și ne înverșunează să conlucrăm unii împotriva altora.
Rivalitatea între femei spre exemplu pornește cel mai adesea când una dintre ele începe să aibă o relație în timp ce, prietena ei rămâne singură. Cea din urmă se simte abandonată și uite așa o pizmuiește pe cea care, odinioară își petrecea timpul cu ea și care acum mai nou își petrece timpul cu iubitul, i se destăinuie lui și nu ei. Un alt moment în care oamenii devin egoiști cu aproapele lor este acela în care sunt puși să accepte ceva ce nu pot înțelege. Da, pentru că umanitatea trăiește după preconcepții și cu greu acceptă noutatea, personalitățile puternice, inovațiile sau pe cei cu defecte exterioare vizibile. Majoritatea dintre noi trăim cu învățături primite de-a lungul vieții. Nici măcar nu știm cât la sută din ceea ce gândim ne definește cu adevărat și cât este dobândit de la părinți, bunici, profesori, mass-media, societate, care societate impune reguli. Aceste reguli adesea nu au fundamente logice și nici prea sănătoase nu se dovedesc, pentru că sunt gândite de persoane care nu au o pregătire în domeniul cu pricina dar au putere, atenție, bani, și ca atare au influență.
CITESTE SI:
Dacă oamenii ar înțelege niște lucruri care sunt atât de simple, viața lor ar fi mult mai fericită. În loc să se invidieze, ar putea să se ajute, în loc să își bată capul singuri ar putea face echipe, sau în loc să se mintă ar putea să-și împărtășească sinceritatea. Viața nu este atât de dificilă, dar oamenii au o atracție către complicații. Haosul generat în momentul de față a scăpat de sub control, omenirea nu mai are repere, iar valorile s-au pierdut.
Toate au scos la suprafață individualismul, lupta pentru averi făcute pe căi ilicite și nu în ultimul rând au prostit femeile, care frustrate de lipsa relațiilor sentimentale normale, au început să-și facă modificări stupide la propriul corp, unele preferând plasticul în locul sânilor naturali, acidul hialuronic în locul buzelor, extensiile în locul părului lung, și nu în ultimul rând tonele de fond de ten care să acopere imperfecțiunile.
Mai trist mi se pare atunci când văd puștoaice de doisprezece ani, că iau drept modele aceste fanfaroane, care apar foarte mândre de ceea ce și-au făcut pe micul ecran.
Naturalețea s-a demodat, iar acum mai nou chiar și iubirea a devenit virtuală pentru că așa e la modă. Prieteniile se țin pe facebook, și poți oferi orice, oricui de la distanță. Ce să mai, egoismul ne împiedică să trăim sănătos și am uitat demult cum ar trebui să sune normalitatea.
Autor: Elena-Irina SPILCĂ
Mai mult din frumusetea inimii Irinei, puteti gasi aici: