Din multimea de oameni agitati se desprinde usor o privire calda ce potoleste vantul din interiorul tau, te scoate din circuit mai rapid decat ti-ai fi imaginat vreodata fara sa lase urme de indoiala. Cu o frica fireasca te impachetezi sigur in staniol fara sa-ti dai seama ca deja ai inceput sa te uiti pe tine ca sa-ti aduci aminte de ei..
Incepi sa traiesti undeva deasupra locului in care obisnuiai sa-ti faci veacul si marginalizezi intr-un fel sau altul piedicile de care inca te lovesti, dar pe care nu le mai simti.
Azi, zambetul e inca acolo, te poarta pe diferite drumuri linistind viscolul puternic cu care te luptai mai pana ieri. Maine nu stii niciodata, dar azi prinde viata in tine un foc ce alta data mocnea grabit in flacari gratioase, un foc ce intotdeauna ai stiut ca singur nu-l vei putea aprinde, un foc ce s-a stins in praful nepasarii lor.
Nu-i cunosti teoria, dar nici nu vrei sa-ti croiesti niste sunete specifice cu ajutorul ei, te refaci complet din frimiturile acelui amarat de ceas care iti ticaie grabit in minte si incepi sa te enervezi cu aceeasi intensitate cu care te bucuri de un simplu cuvant dintr-o caruta de idiotenii, cuvant primit fara nici cel mai mic interes.
Stii foarte bine ca atunci cand taci si faci pe naivul cineva se va ridica sa-ti dea acea mana de ajutor care iti va alimenta mai incolo increderea in oameni sau chiar in tine..
Si pentru ca e atat de minunat incepi sa te simti ca un pirat insetat de cele mai ascunse comori, te ridici din genunchi cu increderea pe care tocmai ai primit-o si simti ca esti gata de o noua lupta.
Stii ca durerea-i taioasa, dar niciodata nu uiti ca orice lucru se intampla cu un anumit scop, atunci mai ai timp sa te intorci in spate intimidat si infricosat de ganduri ca sa-ti regasesti privirea calda de odinioara si totodata sa-ti readuci aminte ca.. Frumusetea capata viata cand incepi sa lupti cu tine insuti pentru a inlatura orice forma de egoism si teama…
Autor: Ana Maria Gagea
Sursa foto: Claudiu Popa (Fotograv.ro)