Vă voi povesti despre calea parcursă până aici din perspectiva unui începător, a unui om care a simțit pe pielea lui beneficiile sale.
De câte ori vedeam o statuetă care îl întruchipează pe Buddha, mă simțeam pur și simplu atrasă de ea. Nu aveam o explicație aparte, nu cunoșteam nimic despre budism și nici nu am fost înclinată să citesc prea mult, însă atunci când vedeam o astfel de statuetă pur și simplu îmi inspira liniște. Acum foarte mulți ani am primit una de la bunica mea, total întâmplător. Apoi, încet, timid, am început să mai caut pe internet altele însă nu eram convinsă că ar mai fi cazul să cumpăr dacă nu practic nimic care să aibă o legătură cu ceea ce semnifică.
Așadar, m-am oprit. La puțin timp după, am început să aud multe persoane din jurul meu că practică mediația, o metodă foarte bună de ați liniști mintea, de ați relaxa corpul. Mi s-a părut ceva complicat, mai degrabă destinată oamenilor experimentați în această tehnică. Credeam că am nevoie de o persoană care să mă îndrume, un maestru, dar nu, nu am avut nevoie de nimic din toate acestea ci doar de curajul de a încerca.
Am căutat pe Youtube o meditație pentru începători, însă nu am reușit nicicum să mă concentrez. Imediat după ce închideam ochii, gândurile își făceau simțită prezența și corpul se încorda. Am renunțat, dar curiozitatea a rămas undeva adânc întipărită în mintea mea. Mă gândeam doar la faptul că există oameni care practică meditația și că fiecare dintre ei a început de undeva. Nimeni nu s-a născut învățat, nu-i așa?
Am început să citesc despre asta, am auzit povești ale oamenilor care au trăit diverse stări de bine pe pielea lor, de vieți schimbate radical ca urmare a practicării acestei tehnici. Mi se părea ca un leac minune, dar curajul tot nu își făcea simțită prezența. Am continuat să cumpăr tot felul de statuete cu Buddha doar pentru că ceva din mine mă îndemna să nu le las acolo pe raft, pentru că pe fața mea apărea mereu un zâmbet atunci când le vedeam, mă linișteau.
Ca să nu mai spun de faptul că, ieșind dintr-un magazin mă gândeam la faptul ca mi-aș dori tare mult un tabloul cu el. Și ce să vezi! Mă duc în Hornabch și primul lucru care îmi apare în față este …ai ghicit..tabloul cu Buddha, care acum se află la loc de cinste în camera mea, deasupra patului. Acum caut floarea ce crește în Bali, fragippani. Sper ca Universul să o aducă și pe ea în calea mea, așa cum a făcut cu tabloul și nu numai.
“De ceva ani îmi tot caut liniștea sufletească, menirea, rolul meu pe acest pământ minunat. Îmi simțeam mintea precum o corabie aflată în mijlocul unei furtuni din ocean. Simțeam că nimic nu se leagă, că tot ceea ce îmi doresc îmi zboară din fața ochilor precum pasările călătoare.”
Că neuronii mei se învârt în cap așa cum fac șoarecii în cușcă. Voiam să fac ceva în acest sens, dar mă simțeam paralizată. De frică, neîncredere în forțele proprii, dezamăgită de mine, de tot ceea ce reprezint, de ce voi afla despre mine. Așa că am început să caut răspunsuri în cărți de dezvoltare personală, pe site-uri de specialitate, seminarii online chiar și la cursuri. Căutam neîncetat răspunsuri care să îmi poată aduce liniștea, să îmi limpezească mintea și să îmi dea speranța că există și bine pe acest pământ.
Primul pas pe care l-am făcut a fost înscrierea la cursul doamnei maestru Niculina Gheorghiță, Regăsirea puterii interioare. Mi-a fost recomandat total întâmplător (sau nu), într-o discuție, de către o persoană care l-a urmat. Acesta se desfășura în 7 etape, fiecare dintre acestea având o temă anume. Din păcate, distanța de parcurs nu era tocmai comodă, cursul fiind la Brașov. Am reușit să ajung doar la unul dintre acestea însă îl recomand cu drag pentru cei interesați. Face adevărate minuni iar în comunitatea dânsei sunt mii de oameni care o pot confirma. În plus, se ajunge foarte greu pe lista de înscriși deoarece sunt foarte mulți doritori. La mine a fost o minune, un vis împlinit însă, din păcate, stins.
Coincidență sau nu, fiind dezamăgită de faptul că nu pot continua cursurile doamnei Niculina, uitându-mă în gol pe pagina de Facebook, în fața ochilor îmi apare o reclamă a unui curs gratuit oferit de Școala pentru suflet, Mandala evoluției spirituale. Fără să citesc absolut nimic, degetul meu s-a dus direct pe butonul de înscriere. Abia după ce am primit email-ul de confirmare, am realizat că este vorba despre o sesiune de 14 zile de meditație.
Prima reacție a fost ”Ha! Ai făcut-o și pe asta!”. Imediat au început gândurile, pentru că mintea nu te lasă așa ușor, îți aduce provocări la fiecare pas. S-a instalat ușor panica, teama de necunoscut sau mai de grabă de eșec. Mă gândeam continuu dacă să continui sau să mă opresc aici, doar la citirea email-ului de confirmare a înscrierii.
M-am calmat, am zis că nu se poate întâmpla nimic rău. Până la urmă pot renunța oricând. Nu mă obligă nimeni și nimic să continui dacă nu vreau. Apoi, ceva din mine parcă îmi șoptea să nu renunț, să duc mai departe procesul. A apărut o șansă și este bine să profit de ea, să intru în această comunitate și să mă las purtată de val. Zis și făcut! Cu mâna tremurândă, plină de emoții și cu o umbră de speranță, am accesat link-ul primei zile și am început meditația ghidată, la ora 6 dimineața. Nu m-aș fi trezit la aceasta ora niciodată. fără să am un scop anume însă eram împinsă de o curiozitate aparte, de o speranță la mai bine, la liniște. Deși îmi setasem alarma să sune la ora stabilită, instinctiv m-am trezit la 5.45. Eram entuziasmată să cunosc o lume nouă, complet neștiută.
Am practicat prima zi, a doua și tot așa. Au fost lacrimi, descărcare, ușurare, iertare, liniște. Acum, la momentul în care scriu acest articol, mă aflu în cea de a 9-a zi de practică și îți pot spune cu mâna pe suflet că simt beneficiile pe propria-mi piele.
“Mintea mea s-a liniștit, zâmbetul a început să își facă timid apariția pe fața mea, pozitivismul începe să ia locul gândurile negative și cel mai spectaculos dintre toate a fost momentul în care am realizat că durerea de mână, pe care o aveam de o lună de zile a dispărut..”
..fără a lua absolut nimic. Era o durere infernală, aproape că nu mai puteam strânge nimic în palmă, mă dureau oasele, tremura fără să o pot controla. Toate aceste simptome au dispărut miraculos, neobservate.
De ce spun asta? Pentru că nu am realizat acest lucru până când maestrul Ciprian nu a menționat de durerile ce pot fi vindecate cu ajutorul meditației. Atunci gândul meu s-a îndreptat direct către durerea de mână și am realizat că nu mai există. Dispăruse, după o lună în care mă chinuise atât de tare. Nu știu să explic în termeni de specialitate, nici să afirm cu certitudine că de acolo provine, cert este că a dispărut odată cu începerea meditației. Pot fi doar recunoscătoare pentru acest fapt.
Pentru mine fiecare zi este diferită acum. Aștept cu nerăbdare fiecare dimineață pentru a practica meditația, nu mai am nevoie de ceas, corpul se trezește singur, mă bucur de liniștea din capul meu și de zâmbetul ce îmi apare involuntar pe față. Iubesc faptul că sufletul meu absoarbe ca un burete toate vibrațiile pozitive și că zburdă precum un fluture în văzduh. Este important să îți găsești liniștea sufletească iar eu asta am făcut și voi face în continuare. Nu voi deveni un propovăduitor al acestei practici însă nici nu mă pot abține să nu povestesc despre lucrurile bune care apar în viața mea.
Pentru mine fiecare zi este diferită acum. Aștept cu nerăbdare fiecare dimineață pentru a practica meditația, nu mai am nevoie de ceas, corpul se trezește singur, mă bucur de liniștea din capul meu și de zâmbetul ce îmi apare involuntar pe față. Iubesc faptul că sufletul meu absoarbe ca un burete toate vibrațiile pozitive și că zburdă precum un fluture în văzduh. Este important să îți găsești liniștea sufletească iar eu asta am făcut și voi face în continuare. Nu voi deveni un propovăduitor al acestei practici însă nici nu mă pot abține să nu povestesc despre lucrurile bune care apar în viața mea.
Dacă prin intermediul experiențelor mele pot schimba viața unor oameni, mulți, puțini, nici nu contează, consider că mi-am îndeplinit menirea. Știu pe propria-mi piele că omul până nu vede, nu crede. Tocmai de aceea m-am hotărât să aștern aceste rânduri, să îți arăt că se poate, contează doar să ai voință și să dai viață glasului din interior, a sufletului tău. Să îl asculți și să te îndrepți încotro te duce, fără teama de eșec sau de necunoscut. Doar fă-o și vezi după aceea dacă a fost bine sau nu. Eu cred că instinctul nostru, Eu-l nostru interior, nu ne va îndruma niciodată pe căi greșite, din contră, ne vrea doar binele, fericirea supremă.
“În vremuri tulburi, mintea e și ea la fel. Are nevoie de liniște, de gânduri pașnice și de vibrație înaltă, pozitivă pentru a merge mai departe.”
Încearcă măcar o dată această metodă de relaxare și vezi cum te simți după. Sfatul meu este să începi cu meditația ghidată deoarece îți va fi mai ușor să te concentrezi. Lasă-te purtat de val, de trăiri, de simțiri. Pur și simplu închide ochii, ascultă ghidarea și relaxează-te. Nu există greșeli, te poți opri oricând și poți relua atunci când te vei simți pregătit. Poți căuta pe internet, YouTube, poți căuta aplicații pentru telefonul mobil sau grupuri care practică o astfel de tehnică. Îți las mai jos un punct de reper, tu poți alege orice dorești sau te face să te simți confortabil.
Abia aștept să îmi povestești experiența ta!
Dacă vrei să afli mai multe despre sesiunile de meditație, lasă un comentariu si voi reveni cu un răspuns sau, de ce nu, chiar cu un articol nou.
Cu iubire și recunoștință,
Deea
*Pe Deea o mai poți găsi și aici: blogul Deei