Lumina

Sunetul linistii se aseaza cuminte in intuneric. Gratios persista-n in privirea ta facandu-si simtita prezenta in umbra. Precum o ancora care te trage in jos in falcile infricosatoare ale durerii. Linistea iti apasa ranile facandu-ti corpul sa se incovoaie ca o creanga. Urlete mute nu te lasa sa adormi.

Disperarea durerii n-are nicio alinare, sufletul ti se sfarseste sub propria privire, iar tu, neputincios, ramai acolo cu el.

Stomacul ti se strange, iar in tine parca zac mii de ploi neconsumate. Mii de furtuni dezlantuite si multe lupte cu propriile ganduri. Un razboi constant care te usuca si pe care nu-l poti abandona. Ambitia prosteasca de a castiga te duce intr-un loc din care doar un lucru neasteptat te-ar mai scoate. Lipsit de nadejde o renegi din frica. O singura speranta pierduta-n dor si nostalgie se adaposteste in tine.

Ea incearca sa te prinda de maini cu putere si caldura, dar tu in continuare alegi sa te legi la ochii din frica amagirii.

Si ramaneti impreuna, tu in intuneric, ea in lumina, asteptand cuminte si rabdatoare, fara sa-ti ceara sa o urmezi, fara sa-ti ceara sa te incalzeasca. Ea doar te intelege, te asculta, te ghideaza incet in linistea intunericului tau. Pentru ca doar ea vede lumina din adancurile tale in fiecare clipa in care iti vegheaza somnul propriei negari. Doar ea stie cum isi contempla creatia intr-un suflet strans de durere. Atat de puternica, atat de magnifica si de nesupusa. Din umbra alege sa asiste la acest spectacol maiestos inghenunchind prin frumusetea sa, intreg universul.

Si ramane acolo, cuminte si rabdatoare, sadind in tine muguri de viata in lumina. Curatandu-ti ranile fara ca tu sa simti durere.

Iar intr-o zi intunericul dispare.

Tu devii lumina si renasti.

Iar ea renaste o data cu tine.

Pentru ca in tot acest timp tu ai fost lumina din intunericul ei.

Foto: Adi Stoicoviciu
Foto edit: Ana Negut (Ra Za)
Make-up: Alexandra Flaminzeanu

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.