Interviu cu Alex Bogdan, cel mai sincer racketz

Pe Alexandru Bogdan il stiti cu siguranta de la Cronica Carcotasilor sau de la Mondenii. Este un actor carismatic, talentat, mereu vesel si pus pe glume. Intr-un interviu acordat revistei ChitChat.ro Magazine, Alexandru a acceptat sa ne povesteasca mai multe despre viata de actor si despre marea sa iubire, Yoda!


 “In timpul liber sunt un om destul de retras si timid, iar lumea cand ma intalneste, probabil considera ca sunt arogant sau ingamfat..”


CC: De ce ai ales actoria si nu altceva?

Alexandru Bogdan: N-a fost o alegere constienta, asa m-au dus pasii, inconstient, intuitiv. Nu m-am intrebat niciodata, dar probabil a fost cea mai usoara varianta. Adica am facut practic tot liceul si toata scoala degeaba, atata matematica pentru ce? (rade)

CC: Ce te-a ajutat teatrul sa descoperi la tine?

Alexandru Bogdan: M-a ajutat sa cred foarte mult in puterea mea, iar cu fiecare rol pe care il fac si cu fiecare experienta cresc actoriceste si poate putin si pe partea umana, dar niciodata nu am confundat lucrurile, eu in timpul liber sunt un om destul de retras si timid, iar lumea cand ma intalneste probabil considera ca sunt arogant sau ingamfat, sau nu stiu ce, dar eu incerc sa ma tin intotdeauna pe mine la punctul 0 ca mai apoi pe scena sa pot exploda.

CC: Actoria si timiditatea sunt antagonice, iar tu te-ai declarat a fi un om timid, cum vine asta? 

Alexandru Bogdan: Pai destul de simplu, e o chestie, probabil vezi si tu la multi oamenii care au un skill social si anume ca sunt foarte placuti, ca sunt  foarte comunicativi. De exemplu la o masa e aceea persoana care se distinge, care vrea sa iasa in fata, sa iasa in evidenta, asta nu inseamna ca are talent actoricesc, nu poate sa refaca lucrul acesta pe scena. Actoria profesionista cam asta implica, sa refaci tot timpul chiar si intr-o zi proasta in care nu ai chef de nimeni si de nimic, tu trebuie sa te urci pe scena si sa fi wow. Atunci sunt cu oamenii apropiati cum ma simt eu bine, dar am renuntat de mult ca in compania unor persoane straine sau a unor oameni pe care abia ii cunosc sa vreau sa ma remarc cu ceva, am renuntat de mult sa cred ca sunt dator cuiva si atunci ma concentrez foarte mult pe ceea ce am de facut pe scena si acolo ard cu adevarat, in viata de zi cu zi las focul mocnit.

Alex Bogdan

CC: A existat vreun moment in care ai vrut cu adevarat sa renunti?

Alexandru Bogdan: Nu. Am tot timpul sentimentul de indoiala, ma intreb mereu daca fac ce trebuie, daca fac un lucru bun, daca-l fac bine sunt acele, cum sa spun?! Cum se alinta actorii, cand nu le iese un rol.. Te gandesti tot timpul, vai ce prost sunt, ca ar trebui sa ma las, sa ma duc acasa, dar sunt alinturi, nu m-am gandit niciodata serios sa ma las, nu stiu sa fac altceva, chiar nu stiu, poate sa pun muzica! (zambeste)

CC: Ce ai simtit cand ai calcat pentru prima oara pe platoul de filmare?

Alexandru Bogdan: Stai sa ma gandesc..

S-a intamplat acum vreo 7 ani. Eram terminat, aveam niste emotii.. Imi amintesc foarte bine ca eram la Giulesti undeva, in fostul platou de la Mondenii si era cred ca prima mea zi in noua trupa, ei erau deja impreuna de ceva timp. Nu stiam pe nimeni, decat asa din auzite sau din ce ma uitam eu la Mondenii. Toata lumea vorbea, radea, nu intelegeam nimic, iar eu stateam intr-un colt ca un caine plouat. A durat ceva pana sa ma integrez in trupa, eram foarte emotionat, extrem de emotionat, dar am stat cuminte m-am uitat la ei si am invatat si usor, usor cu timpul, m-am mai relaxat.


“Agresivitatea din lumea asta ma sperie, ma sperie nesimtirea, prostia si undeva acolo pe scena parca lucrurile astea incep sa se dilueze, pe scena parca simt ca traiesc cu adevarat.”


CC: Care e cea mai mare satisfactie pe care ti-o poate oferi meseria de actor?

Alexandru Bogdan: Cred ca te ajuta sa te conectezi cumva la modul cel mai adevarat si concret cu ceea ce inseamna viata. Cred ca e singura cale pentru mine, cred ca e locul in care stiu sa traiesc, pe scena. In rest nu stiu, ma pierd total in tara asta si in orasul asta, imi e frica tot timpul, nu stiu sa vorbesc cu oamenii, mi se pare ca oamenii stiu totul, sunt atatea pareri, toata lumea e foarte bine pregatita in orice domeniu si exista foarte multe pareri, iar agresivitatea din lumea asta ma sperie, ma sperie nesimtirea, prostia si undeva acolo pe scena parca lucrurile astea incep sa se dilueze, pe scena parca simt ca traiesc cu adevarat.

CC: Care este cel mai haios incident petrecut la o filmare?

Alexandru Bogdan: Spre finalul primului an de la Mondenii, m-am imbatat un pic cu apa rece si am crezut ca sunt mai important decat era cazul, lumea usor, usor incepea sa ma recunoasca pe strada si credeam ca sunt eu cineva. Intamplarea face ca doua zi la ora 9 dimineata aveam filmare, trebuia sa fiu la make-up, la garderoba, pe platou.. In noaptea aceea eu am stat in camin si am baut si m-am distrat pana pe la vreo 4,5 dimineata. A doua zi cred ca mi-am uitat telefonul pe silent sau ceva de genul, nu stiu, ori n-am auzit, ideea e ca la 9:30 batea in usa una din fetele care faceau coregrafia si care statea in camin cu mine. A inceput sa bata in usa disperata pentru ca ma sunau cei din echipa incontinuu, iar eu nu raspundeam. Nu vreau sa spun cum m-am dat jos din patul ala, atat de tare ma durea capul, cat de mahmur eram, afara ploua, am fugit din camin disperat, efectiv fugeam si plangeam spre metrou pentru ca nu aveam bani de taxi si cred ca era si trafic.. Cand am ajuns acolo mi s-a facut rau instant, nu mi se lipea nasul si chelia pentru ca aveam foarte mult alcool in sange si atunci lipiciul nu statea, deci am facut foarte multe probleme in ziua aia si am fost si pedespsit evident cum trebuia.

Din momentul acela, n-am mai intarziat niciodata, dar a fost oribil si de fiecare data cand ma duc undeva sau cand spun cuiva ca ajung la ora stabilita si se intampla ceva neprevazut, mi se face rau automat, mi-a ramas de atunci.

 CC: Cat de mult te influenteaza in viata de zi cu zi rolurile pe care le joci?

Alexandru Bogdan: Deloc,  e un pact pe care l-am facut cu mine, rolurile pe care le fac nu au voie sa-mi influenteze viata, nu au voie sa intre in spatiul meu privat, e o chestie strict profesionala. In momentul in care am terminat un rol, acesta nu mai vine cu mine nici trei pasi pentru ca vreau sa cred ca voi face toata viata meseria asta si la un moment dat daca e sa fac un personaj mai dark, mai complicat care se duce prin mine foarte adanc, vreau sa-l scot foarte repede si sa nu mearga cu mine mai mult decat este cazul, asta ca sa pot sa raman intreg la cap.

CC: Exista vreun rol pe care ai vrea sa-l joci si n-ai avut inca ocazia sa o faci?

Alexandru Bogdan: Da, as vrea sa joc in rolul unui psihopat, criminal, ceva de genul, imi pare rau, dar sunt prea afectat cu ce se intampla in tara asta si as vrea sa ma descarc intr-un rol, as vrea sa omor pe cineva, stiu ca suna aiurea, dar nu mai pot. (rade)

DSC4372-concentrate

CC: Ti-ai folosit vreodata calitatile de actor ca sa obti ceva?

Alexandru Bogdan: Am incercat sa scap la un moment dat de o amenda, dar am scapat pentru ca am fost foarte dragut, nu pentru ca am reusit eu sa plang sau sa fac ceva. S-a uitat omul ala la mine si a zis.. “Ce meserie ai tu?”, “Eu? Sunt actor”, “Hai, bine!” probabil o fi zis “saracul, hai sa nu-i dau amenda ca..”, dar nu, nu m-am folosit pentru ca nu ma pricep.


“In viata de zi cu zi sunt un actor foarte prost si nici nu pot sa mint, daca nu-mi place ceva, zic imediat, nu ma prefac, chiar daca ratez foarte multe lucruri din cauza asta.”


CC: Rolul racketzului si-a lasat vreo amprenta asupra meseriei tale?

Alexandru Bogdan: A avut un impact pentru o perioada de timp si ma mai urmareste putin si acum, A fost sezonul 13 de la Mondenii, probabil, in care a rupt acest personaj pentru ca toata lumea a inceput cu “da pai cum, da normal, cum altfel?”, dupa ce ca eu il imitam destul la filmare, mai auzeam si in stanga, si in dreapta si eram “aoleu!!!”. (rade)

Lumea n-are niciun fel de grija cu spatiul tau privat si intra in tine asa.. “Ba, tu esti ala, hai zi cum faci” ..iar mie nu-mi plac lucrurile astea si ma fac mic, n-as mai vrea sa fac niciodata un personaj care sa plezneasca in halul ala.. Perioada aia cu rachetzul m-a ajutat sa-mi dau seama, ca nu o sa pot sa mai fac asta niciodata si de aceea am preferat sa opresc povestea cu televiziunea pentru moment, ca sa incerc si un alt drum.

CC: La orice pas intalnim scoli de actorie, cat de benefice sau nocive sunt acestea pentru arta teatrala?

Alexandru Bogdan: Scolile de teatru care au aparut sau au rasarit ca ciupercile dupa ploaie ar trebui sa se axeze pe o chestie foarte concreta, which is relax, adica sa dezvolte un om care sta toata ziua la birou, sa faca lucruri improvizate, trebuie sa pregateasca actori. Scolile de teatru private, cursuri, ce mai sunt ele, care se fac prin subsoluri, printr-un apartament, nu stiu ce, nu pot sa pregateasca actori profesionisti, pot doar sa te ajute pe tine sa te mai relaxezi putin, sa capeti niste abilitati oratorice. Mi se pare gresit sa promiti unor oameni ca o sa-i scoti actori dupa niste cursuri de 6 luni, asta nu se invata asa, it’s for life time. Pana acum erau 4 ani la actorie, acum sunt 3, te trezesti ca maine, poimaine o sa fie 2 ani, adica stii.. e o comprimare a unui lucrului care nu e deloc benefica.


“Scoliile de teatru particulare, cele mici, n-ar trebui sa vinda vise oamenilor, ar trebui sa fie un pic mai sincere si cinstite.”


Eu ma mai nimeresc prin diferite locuri in care se tin aceste cursuri si oamenii in principal, din ceea ce am observat, nu dau nume, dar oamenii care tin aceste cursuri sunt actori mediocrii ratati care isi varsa frustrarile pe cursantii lor, iar multi dintre ei sunt copii. Ei bine, in momentul ala tu te pui intr-un statut de privileghiat de putere, de autoritate asupra lor si tot ceea ce ti s-a intamplat tie nefericit in viata profesionala, incepi sa versi acolo in capul lor. E o situatie nefericita..

CC: Este mai ușor să te lansezi și să cunoști succesul ca actor de televiziune sau ca actor de teatru?

Alexandru Bogdan: E greu sa ajungi celebru din teatru, e foarte greu pentru ca lumea nu cauta noi oameni pe care sa-i urmareasca, lumea cauta oameni usor de uitat.

CC: Ce simti in momentul in care esti pe scena si stii ca e atata lume care te priveste?

Alexandru Bogdan: Da, stiu si nu stiu. Cand eram mai mic mi se facea rau instantaneu cand trebuia sa intru pe scena pentru ca intelegeam ca sunt niste oameni acolo care se uita la mine, usor, usor am inceput sa ma relaxez si sa nu ma mai gandesc nicio secunda ca e cineva acolo si eu pur si simplu sa-mi fac treaba si sa traiesc pe scena cum am repetat si daca lumea se bucura e ok, dar asta e intr-un fel si o chestie faina pentru oameni pentru ca in momentul in care un actor se intoarce prea mult cu corpul catre spectatori si se intoarce cu spatele la partener s-a terminat meciul pentru ca incepi sa joci prea mult pentru public si mai putin pentru partenerul de pe scena este din punctul meu de vedere cel mai bun public, el e primul public al tau.

Alex Bodgan

CC: Cum s-a nascut relatia cu Yoda?

Alexandru Bogdan: Acum un an la Alexandria, la Festivalul Ideo Ideis, au gasit niste fete pe strada o pisicuta mica, mica, mica, au adus-o la restaurant, pe terasa, unde stateam toti si au inceput sa intrebe: “Cine o vrea?, Cine o vrea?”, iar eu ca sa ma dau putin cocos pe acolo, am zis “Hai mai ca o iau eu!”. Cum am luat-o in brate a inceput sa se uite la mine cu niste ochii mari.. era plina toata de puricei, o chestie mica. Am mangaiat-o putin si a adormit instant. Atunci m-a topit, dar mi-a fost foarte greu, mi-a fost frica, nu stiam ce sa fac, ma gandeam, “sa o iau, sa nu o iau, hai mai sa le zic ca am zis si eu asa, hai sa vedem cine o ia cu adevarat”, dar m-am hotarat sa mai astept pana a doua zi. Am luat-o, am tinut-o in brate toata seara, a dormit, a mai dormit si pe la altii in brate, timp in care eu eram curios sa vad ce face, daca e bine, daca nu cumva are ceva.. Pana la urma am dus-o la caminul in care stateam, i-am dat mancarica, am dus-o la doctor a doua zi, am deparazitat-o si pentru ca statea cu mine toata ziua m-am indragostit.. Asta e..

CC: De ce tocmai Yoda? 

Alexandru Bogdan: Pentru ca era micuta si avea urechiutele mari.. (zambeste)

Alex Bogdan si Yoda

*Multumim pentru sustinere YVY BAGS Romania

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.