Iesit din lumea lor, creeaza pe ascuns doar noaptea. Noaptea cand ideile ii ravasesc mintea marginalizandu-l de orice suspiciune flexibila. Scena i-a fost smulsa din brate de catre nobila mediocritate. Acum se toceste pe un scaun ce pare umil in ochii celor care uita de continut si dau valoare doar ambalajului.
Nedreptatea face parte din albusul ispititor in care se amesteca fiecare om de rand. Pe capete pica fiecare personaj care uita ce inseamna sa aplaude cu daruinta. Obiceiurile le-au secat inima din care in mod normal, izvoraste fiecare treapta ce duce catre o iubire generoasa. Sentimentele au stagnat, fluxul anonim le-a rapit un zambet infantil.
El se speteste sa traiasca corect, amintindu-si in fiecare dimineata de minunatia pe care o poarta-n suflet. Culoarea din obraji o manifesta numai in jurul celor care trec neclintiti spre nicaieri. Stie ca fiecare pas nu duce decat spre un alt nivel distins. Agenda a aruncat-o de mult, totul se petrece in mintea lui..
Fumul de tigara ii coloreaza necontenit fiecare particica din draperie, doar el a mai ramas fidel in tesatura ce atarna. Lumina umila se straduieste sa patrunda in universul sau, incapatanata ca un catar, recurge la fel si fel de metode care ii promit exclusivitatea pe care si-a propus-o inca de la inceput. Scopul scuza mijloacele, iar ea reuseste sa distruga bariera incalzind interiorul. Interiorul sau..
CITESTE SI: